12. Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuș lui Dumnezeu.
13. Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14. Eu știu și sînt încredințat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, și că un lucru nu este necurat de cît pentru cel ce crede că este necurat.
15. Dar dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mîncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16. Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău.
17. Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mîncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfînt.
18. Cine slujește lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni.
19. Așa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea și zidirea noastră.
20. Să nu nimicești, pentru o mîncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sînt curate. Totuș, a mînca din ele, cînd faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21. Bine este să nu mănînci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22. Încredințarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndește singur în ce găsește bine.
23. Dar cine se îndoiește și mănîncă, este osîndit, pentrucă nu mănîncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare, e păcat.