10. Să li se întunece ochii ca să nu vadă, și spinarea să le-o ții mereu gîrbovită.“
11. Întreb dar: „S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s’a făcut cu putință mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12. dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13. V’o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
14. și caut, ca, dacă este cu putință, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, și să mîntuiesc pe unii din ei.
15. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viață din morți?
16. Iar dacă cele dintîi roade sînt sfinte, și plămădeala este sfîntă; și dacă rădăcina este sfîntă, și ramurile sînt sfinte.
17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care erai dintr’un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului,
18. nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
19. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.“
20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te!
21. Căci dacă n’a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.
22. Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de ceice au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat și tu.