1. Întreb dar: «A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?» Nicidecum! Căci și eu sînt Israelit, din sămînța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.
2. Dumnezeu n’a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura, în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plînge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, cînd zice:
3. „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, și caută să-mi ia viața?“
4. Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, cari nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“
5. Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri, prin har.
6. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n’ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n’ar mai fi faptă.
7. Deci, ce urmează? Că Israel n’a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat; pe cînd ceilalți au fost împietriți,
8. după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, și urechi ca să n’audă, pînă în ziua de astăzi.“
9. Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire.
10. Să li se întunece ochii ca să nu vadă, și spinarea să le-o ții mereu gîrbovită.“
11. Întreb dar: „S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s’a făcut cu putință mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12. dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13. V’o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
14. și caut, ca, dacă este cu putință, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, și să mîntuiesc pe unii din ei.
15. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viață din morți?
16. Iar dacă cele dintîi roade sînt sfinte, și plămădeala este sfîntă; și dacă rădăcina este sfîntă, și ramurile sînt sfinte.
17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care erai dintr’un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului,
18. nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
19. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.“
20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te!
21. Căci dacă n’a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.