1. Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliți, este să fie mîntuiți.
2. Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3. pentrucă, întrucît n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși, și nu s’au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.
4. Căci Hristos este sfîrșitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
5. În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
6. Pe cînd iată cum vorbește neprihănirea, pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?» (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
7. Sau: «Cine se va pogorî în Adînc?» (Să scoale adică pe Hristos din morți).
8. Ce zice ea deci? «Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.» Și cuvîntul acesta este cuvîntul credinței, pe care-l propovăduim noi.
9. Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mîntuit.
10. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire,
11. după cum zice Scriptura: «Oricine crede în el, nu va fi dat de rușine.»
12. În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu și Grec; căci toți au acelaș Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă.