7. Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.“
8. „Doamne“, a răspuns sutașul, „nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu; ci zi numai un cuvînt, și robul meu va fi tămăduit.
9. Căci și eu sînt om supt stăpînire; am supt mine ostași, și zic unuia: «Du-te!» și se duce; altuia: «Vino!» și vine; și robului meu: «Fă cutare lucru!» și-l face.
10. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a mirat, și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n’am găsit o credință așa de mare.
11. Dar vă spun că vor veni mulți dela răsărit și dela apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor.
12. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunerecul de afară, unde va fi plînsul și scrîșnirea dinților.“
13. Apoi a zis sutașului: „Du-te, și facă-ți-se după credința ta.“ Și robul lui s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
14. Isus S’a dus apoi în casa lui Petru, și a văzut pe soacra acestuia zăcînd în pat, prinsă de friguri.