18. Isus a văzut multe noroade împrejurul Său, și a poruncit să treacă de cealaltă parte.
19. Atunci s’a apropiat de El un cărturar, și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez ori unde vei merge.“
20. Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Și odihni capul.“
21. Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întîi să îngrop pe tatăl meu.“
22. „Vino după Mine“, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.“
23. Isus S’a suit într’o corabie, și ucenicii Lui au mers după El.
24. Și deodată s’a stîrnit pe mare o furtună atît de strașnică, încît corabia era acoperită de valuri. Și El dormea.
25. Ucenicii s’au apropiat de El, și L-au deșteptat, strigînd: „Doamne, scapă-ne, că pierim!“
26. El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?“ Apoi S’a sculat, a certat vînturile și marea, și s’a făcut o liniște mare.
27. Oamenii aceia se mirau, și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pînă și vînturile și marea?“
28. Cînd a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciți, cari ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.
29. Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?“