1. După ce a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, a plecat din Galilea, și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2. După El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi.
3. Fariseii au venit la El, și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?“
4. Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n’ați citit că Ziditorul, dela început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască,
5. și a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup?»
6. Așa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“
7. „Pentru ce dar“, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire, și s’o lase?“
8. Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar dela început n’a fost așa.
9. Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă, preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.“
10. Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.“
11. El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvîntul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
12. Fiindcă sînt fameni, cari s’au născut așa din pîntecele maicii lor; sînt fameni, cari au fost făcuți fameni de oameni; și sînt fameni, cari singuri s’au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.“
13. Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mînile peste ei, și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
14. Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.“
15. După ce Și-a pus mînile peste ei, a plecat de acolo.
16. Atunci s’a apropiat de Isus un om, și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața vecinică?“
17. El i-a răspuns: „Dece mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.“
18. „Cari?“ I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
19. să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta“; și: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.“
20. Tînărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereța mea; ce-mi mai lipsește?“
21. „Dacă vrei să fii desăvîrșit“, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino, și urmează-Mă.“
22. Cînd a auzit tînărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentrucă avea multe avuții.
23. Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor.
24. Vă mai spun iarăș că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu.“
25. Ucenicii, cînd au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot, și au zis: „Cine poate, atunci să fie mîntuit?“
26. Isus S’a uitat țintă la ei, și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putință.“
27. Atunci Petru a luat cuvîntul și I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?“
28. Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M’ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29. Și ori și cine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, și va moșteni viața vecinică.
30. Dar mulți din cei dintîi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintîi.