Vechiul Testament

Noul Testament

Matei 18:22-30 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

22. Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic pînă la șapte ori, ci pînă la șaptezeci de ori cîte șapte.

23. Deaceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.

24. A început să facă socoteala, și i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni

25. Fiindcă el n’avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, și tot ce avea, și să se plătească datoria.

26. Robul s’a aruncat la pămînt, i s’a închinat, și a zis: «Doamne, mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti tot.»

27. Stăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, și i-a iertat datoria.

28. Robul acela, cînd a ieșit afară, a întîlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, și-l strîngea de gît, zicînd: «Plătește-mi ce-mi ești dator.»

29. Tovarășul lui s’a aruncat la pămînt, îl ruga, și zicea: «Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti.»

30. Dar el n’a vrut, ci s’a dus și l-a aruncat în temniță, pînă va plăti datoria.

Citiți capitolul complet Matei 18