23. El nu i-a răspuns nici un cuvînt. Și ucenicii Lui s’au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.“
24. Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.“
25. Dar ea a venit și I s’a închinat, zicînd: „Doamne, ajută-mi!“
26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pînea copiilor, și s’o arunci la căței!“
27. „Da, Doamne“, a zis ea, „dar și cățeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.“
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credința Ta; facă-ți-se cum voiești.“ Și fiica ei s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
29. Isus a plecat din locurile acelea, și a venit lîngă marea Galileii. S’a suit pe munte, și a șezut jos acolo.
30. Atunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alți bolnavi I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit;
31. așa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșează, șchopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile așteaptă lîngă Mine, și n’au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.“
33. Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîni ca să săturăm atîta gloată?“
34. „Cîte pîni aveți?“ i-a întrebat Isus. „Șapte“, I-au răspuns ei, „și puțini peștișori“
35. Atunci Isus a poruncit norodului să șadă pe pămînt.
36. A luat cele șapte pîni și peștișorii, și, dupăce a mulțămit lui Dumnezeu, a frînt, și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului.
37. Au mîncat toți și s’au săturat; și s’au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de fărămituri.
38. Cei ce mîncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii.
39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S’a suit în corabie, și a trecut în ținutul Magdalei.