14. Lăsați-i: sînt niște călăuze oarbe; și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.“
15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: „Deslușește-ne pilda aceasta.“
16. Isus a zis: „Și voi tot fără pricepere sînteți?
17. Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pîntece, și apoi este aruncat afară în hazna?
18. Dar, ce iese din gură, vine din inimă, și aceea spurcă pe om.
19. Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
20. Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.“
21. Isus, după ce a plecat de acolo, S’a dus în părțile Tirului și ale Sidonului.
22. Și iată că o femeie cananeancă, a venit din ținuturile acelea, și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.“
23. El nu i-a răspuns nici un cuvînt. Și ucenicii Lui s’au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.“
24. Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.“
25. Dar ea a venit și I s’a închinat, zicînd: „Doamne, ajută-mi!“
26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pînea copiilor, și s’o arunci la căței!“
27. „Da, Doamne“, a zis ea, „dar și cățeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.“
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credința Ta; facă-ți-se cum voiești.“ Și fiica ei s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
29. Isus a plecat din locurile acelea, și a venit lîngă marea Galileii. S’a suit pe munte, și a șezut jos acolo.
30. Atunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alți bolnavi I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit;
31. așa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșează, șchopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile așteaptă lîngă Mine, și n’au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.“