16. „N’au nevoie să plece“, le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănînce.“
17. Dar ei I-au zis: „N’avem aici decît cinci pîni și doi pești.“
18. Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine.“
19. Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor.
20. Toți au mîncat și s’au săturat; și s’au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de fărămituri.
21. Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
22. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.
23. După ce a dat drumul noroadelor, S’a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, și El era singur acolo.
24. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.
25. Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblînd pe mare.
26. Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s’au spăimîntat, și au zis: „Este o nălucă!“ Și de frică au țipat.
27. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sînt; nu vă temeți!“
28. „Doamne“, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.“
29. „Vino!“ i-a zis Isus. Petru s’a coborît din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
30. Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s’a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!“
31. Îndată, Isus a întins mîna, l-a apucat, și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?“