1. Dupăce a isprăvit de dat învățături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să învețe pe oameni, și să propovăduiască în cetățile lor.
2. Ioan a auzit din temniță despre lucrările lui Hristos,
3. și a trimes să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?“
4. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți:
5. Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sînt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.
6. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.“
7. Pe cînd se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vînt?
8. Dacă nu, atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi sînt în casele împăraților.
9. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un prooroc? Da, vă spun, și mai mult decît un prooroc;
10. căci el este acela despre care s’a scris:«Iată, trimet înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.»
11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s’a sculat nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuș, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decît el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul pînă acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și ceice dau năvală, pun mîna pe ea.
13. Căci pînă la Ioan au proorocit toți proorocii și Legea.
14. Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină.
15. Cine are urechi de auzit, să audă.
16. Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niște copilași, cari șed în piețe, și strigă la tovarășii lor:
17. «V’am cîntat din fluier, și n’ați jucat; v’am cîntat de jale, și nu v’ați tînguit.»
18. Căci a venit Ioan, nici mîncînd, nici bînd, și ei zic: «Are drac!»
19. A venit Fiul omului mîncînd și bînd, și ei zic: «Iată un om mîncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!» Totuș, Înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei.“
20. Atunci Isus a început să mustre cetățile în cari fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentrucă nu se pocăiseră.
21. „Vai de tine, Horazine!“ a zis El. „Vai de tine, Betsaido!“ Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile cari au fost făcute în voi, de mult s’ar fi pocăit, cu sac și cenușă.
22. De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decît pentru voi.
23. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă la Locuința morților; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, cari au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare pînă în ziua de astăzi.
24. De aceea, vă spun, că în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decît pentru tine.“
25. În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul și a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor.
26. Da, Tată, Te laud, pentrucă așa ai găsit Tu cu cale!“
27. Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul, și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
28. Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
29. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați dela Mine, căci Eu sînt blînd și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.“