25. Isus i-a pus din nou mînile pe ochi; i-a spus să se uite țintă; și cînd s’a uitat, a fost tămăduit, și a văzut toate lucrurile deslușit.
26. Atunci Isus l-a trimes acasă, și i-a zis: „Să nu intri în sat, și nici să nu spui cuiva în sat.“
27. Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“
28. Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din prooroci.“
29. „Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceți că sînt Eu?“ „Tu ești Hristosul!“ I-a răspuns Petru.
30. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.
31. Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorît, și după trei zile să învieze.
32. Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat de o parte, și a început să-L mustre.
33. Dar Isus S’a întors și S’a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.“
34. Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuș, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.
35. Căci oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei, o va mîntui.
36. Și ce folosește unui om să cîștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?
37. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38. Pentrucă de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.“