43. și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu fărămituri de pîne și cu ce mai rămăsese din pești.
44. Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbați.
45. Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.
46. Dupăce Și-a luat rămas bun dela norod, S’a dus în munte, ca să Se roage.
47. Cînd s’a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm.
48. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Și într’a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblînd pe mare, și voia să treacă pe lîngă ei.
49. Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s’a părut că este o nălucă, și au țipat;
50. pentrucă toți L-au văzut, și s’au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sînt, nu vă temeți!“
51. Apoi S’a suit la ei în corabie, și a stat vîntul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți,
52. căci nu înțeleseseră minunea cu pînile, fiindcă le era inima împietrită.
53. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului, și au tras la mal.
54. Cînd au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,
55. au alergat prin toate împrejurimile, și au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.
56. Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi pe piețe, și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți cîți se atingeau de El, erau tămăduiți.