19. Irodiada avea necaz pe Ioan, și voia să-l omoare. Dar nu putea,
20. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfînt; îl ocrotea, și, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere.
21. Totuș a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod își prăznuia ziua nașterii, și a dat un ospăț boierilor săi, mai marilor oastei și fruntașilor Galileii.
22. Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat, și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.“
23. Apoi a adăugat cu jurămînt: „Ori ce-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.“
24. Fata a ieșit afară, și a zis mamei sale: „Ce să cer? Și mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.“
25. Ea s’a grăbit să vină îndată la Împărat, și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într’o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“
26. Împăratul s’a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n’a vrut să zică nu.
27. A trimes îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s’a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță,
28. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale.
29. Ucenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, și l-au pus într’un mormînt.
30. Apostolii s’au adunat la Isus, și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învățaseră pe oameni.
31. Isus le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într’un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.“ Căci erau mulți cari veneau și se duceau, și ei n’aveau vreme nici să mănînce.
32. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într’un loc pustiu, la o parte.