2. Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.“
3. Pe cînd ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
4. Unora dintre ei le-a fost necaz, și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
5. Mirul acesta s’ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Grecește: dinari.), și să se dea săracilor.“ Și le era foarte necaz pe femeia aceea.
6. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace; de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine;
7. căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, și le puteți face bine oricînd voiți: dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.
8. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
9. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“
10. Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la preoții cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.
11. Cînd au auzit ei lucrul acesta, s’au bucurat, și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mînile lor.
12. În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănînci Paștele?“
13. El a trimes pe doi din ucenicii Săi, și le-a zis: „Duceți-vă în cetate; acolo aveți să întîlniți un om ducînd un ulcior cu apă: mergeți după el.