32. Cărturarul I-a zis: „Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,
33. și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, și cu toată puterea, și a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decît toate arderile de tot și decît „toate jertfele.“
34. Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.“ Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.
35. Pe cînd învăța pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?
36. Însuș David, fiind însuflat de Duhul Sfînt, a zis: „Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.»
37. Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?“ Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
38. În învățătura, pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe.
39. Ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, și după locurile dintîi la ospețe;
40. casele văduvelor le mănîncă, și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei.“
41. Isus ședea jos în fața vistieriei Templului, și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, cari erau bogați, aruncau mult.
42. A venit și o văduvă săracă, și a aruncat doi bănuți, cari fac un gologan.
43. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toți cei ce au aruncat în vistierie;
44. căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“