52. A trimes înainte niște soli, cari s’au dus și au intrat într’un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
53. Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
54. Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?“
55. Isus S’a întors spre ei, i-a certat, și le-a zis: „Nu știți de ce duh sînteți însuflețiți!
56. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască.“ Și au plecat într’alt sat.
57. Pe cînd erau pe drum, un om i-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.“
58. Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Și odihni capul.“
59. Altuia i-a zis: „Vino după Mine!“ „Doamne“, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.“
60. Dar Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu.“
61. Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.“
62. Isus i-a răspuns: „Oricine pune mîna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu.“