34. Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s’au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor.
35. Și din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultați.“
36. Cînd s’a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37. A doua zi, cînd s’au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus.
38. Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: „Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
39. Îl apucă un duh, și deodată răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură, și cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l-a stropșit de tot.
40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, și n’au putut.
41. „O neam necredincios și pornit la rău“, a răspuns Isus; „pînă cînd voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.“
42. Pe cînd venea băiatul, dracul l-a trîntit la pămînt, și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, și l-a dat înapoi tatălui său.
43. Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu.$Pe cînd toți se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
44. „Voi ascultați bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!“
45. Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; și se temeau să-L întrebe în privința aceasta.
46. Apoi le-a venit în gînd să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare.
47. Isus le-a cunoscut gîndul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lîngă El,