17. Au mîncat toți, și s’au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu fărămiturile rămase.
18. Într’o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“
19. Ei I-au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții zic că ești Ilie; alții zic că a înviat un prooroc din cei din vechime.“
20. „Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceți că sînt?“ „Hristosul lui Dumnezeu!“ I-a răspuns Petru.
21. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
22. Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorît, și a treia zi să învieze.
23. Apoi a zis tuturor: „Dacă voește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.
24. Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mîntui.
25. Și ce ar folosi un om să cîștige toată lumea, dacă s’ar prăpădi sau s’ar pierde pe sine însuș?
26. Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27. Adevărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.
28. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, și S’a suit pe munte să Se roage.
29. Pe cînd Se ruga, I s’a schimbat înfățișarea feței, și îmbrăcămintea I s’a făcut albă strălucitoare.
30. Și iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie,