1. Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2. și mai erau și niște femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieșiseră șapte draci,
3. Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, și multe altele, cari-L ajutau cu ce aveau.
4. Cînd s’a strîns o gloată mare, și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta:
5. „Sămănătorul a ieșit să-și samene sămînța. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînță a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, și au mîncat-o păsările cerului.
6. O altă parte a căzut pe stîncă; și, cum a răsărit, s’a uscat, pentrucă n’avea umezeală.
7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o.
8. O altă parte a căzut pe pămînt bun, și a crescut, și a făcut rod însutit.“ După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.“
9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta.
10. El le-a răspuns: „Vouă v’a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca «măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu înțeleagă.“
11. Iată ce înțeles are pilda aceasta: „Sămînța, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
12. Cei închipuiți în sămînța căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul și ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, și să fie mîntuiți.
13. Cei închipuiți în sămînța căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n’au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.