18. Și iată că niște oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, și căutau să-l ducă înlăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
19. Fiindcă n’aveau pe unde să-l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperișul casei, și l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
20. Cînd le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sînt iertate!“
21. Cărturarii și Fariseii au început să cîrtească, și să zică în ei înșiși: „Cine este acesta, de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?“
22. Isus, care le-a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul și le-a zis: „Pentruce cîrtiți în inimile voastre?
23. Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îți sînt iertate», sau a zice: «Scoală-te, și umblă?»
24. Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: – «Ție îți poruncesc», a zis El slăbănogului, «scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acas㻄
25. Și numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
26. Toți au rămas uimiți, și slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.“
27. După aceea Isus a ieșit afară, și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezînd la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!“
28. Vameșul a lăsat totul, s’a sculat, și a mers după El.
29. Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei.
30. Fariseii și cărturarii cîrteau și ziceau ucenicilor Lui: „Pentruce mîncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?
31. Isus a luat cuvîntul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doftor, ci cei bolnavi.
32. N’am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți ci pe cei păcătoși.“
33. Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca și ai Fariseilor, postesc des, și fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă și beau.“