11. Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, și au mers după El.
12. Isus era într’una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s’a aruncat cu fața la pămînt, L-a rugat, și I-a zis: „Doamne dacă vrei, poți să mă curățești.“
13. Isus a întins mîna, S’a atins de el, și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!“ Îndată, l-a lăsat lepra.
14. Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te“, i-a zis El, „de te arată preotului, și adu pentru curățirea ta ce a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“
15. Se răspîndea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strîngeau cu grămada, ca să-L asculte și să fie vindecați de boalele lor.
16. Iar El se ducea în locuri pustii, și Se ruga.
17. Într’una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște Farisei și învățători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
18. Și iată că niște oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, și căutau să-l ducă înlăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
19. Fiindcă n’aveau pe unde să-l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperișul casei, și l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
20. Cînd le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sînt iertate!“