3. Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pîne.“
4. Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“
5. Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într’o clipă, toate împărățiile pămîntului,
6. și I-a zis: „Ție Îți voi da toată stăpînirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată, și o dau oricui voiesc.
7. Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.“
8. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, și numai Lui să-I slujești.“
9. Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe strașina acoperișului Templului, și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;“
10. căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;“
11. și: „Ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.“
12. Isus i-a răspuns: „S’a spus: Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău.“
13. După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat dela El, pînă la o vreme.
14. Isus, plin de puterea Duhului, S’a întors în Galilea, și I s’a dus vestea în tot ținutul deprimprejur.
15. El învăța pe oameni în sinagogile lor, și era slăvit de toți.
16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S’a sculat să citească,
17. și I s’a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18. „Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M’a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M’a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați,
19. și să vestesc anul de îndurare al Domnului.“
20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos. Toți ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
21. Atunci a început să le spună: „Astăzi s’au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-ați auzit.“
22. Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieșiau din gura Lui, și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?“