22. Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieșiau din gura Lui, și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?“
23. Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: «Doftore, vindecă-te pe tine însuți»; și Îmi veți zice: «Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.“
24. „Dar“, a adăugat El „adevărat vă spun că, niciun prooroc nu este primit bine în patria lui.
25. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cînd a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni, și cînd a venit o foamete mare peste toată țara, erau multe văduve în Israel;
26. și totuș Ilie n’a fost trimes la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27. Și mulți leproși erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; și totuș niciunul din ei n’a fost curățit, afară de Naaman, Sirianul.“
28. Toți cei din sinagogă, cînd au auzit aceste lucruri, s’au umplut de mînie.
29. Și s’au sculat, L-au scos afară din cetate, și L-au dus pînă în sprînceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, și a plecat de acolo.
31. S’a pogorît în Capernaum, cetate din Galilea, și acolo învăța pe oameni în ziua Sabatului.