Vechiul Testament

Noul Testament

Luca 20:18-26 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

18. Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: și pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?“

19. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

20. Au început să pîndească pe Isus; și au trimes niște iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mîna stăpînirii și pe mîna puterii dregătorului.

21. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept, și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.

22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?“

23. Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți?

24. Arătați-Mi un ban (Grecește: dinar.). Al cui chip, și ale cui slove sînt scrise pe el?“ „Ale Cezarului“ au răspuns ei.

25. Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“

26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.

Citiți capitolul complet Luca 20