25. Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfîntă, și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mîngîierea lui Israel, și Duhul Sfînt era peste el.
26. Duhul Sfînt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27. El a venit în Templu, mînat de Duhul. Și, cînd au adus părinții înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28. Simeon L-a luat în brațe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, și a zis:
29. „Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.
30. Căci au văzut ochii mei mîntuirea Ta,
31. pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32. lumina care să lumineze neamurile, și slava poporului Tău Israel.“
33. Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El.
34. Simeon i-a binecuvîntat, și a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel, și să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
35. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.“
36. Mai era acolo și o proorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei.
37. Rămasă văduvă, și fiind în vîrstă de optzeci și patru ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni.