17. La ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiți: «Veniți, căci iată că toate sînt gata.»
18. Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se desvinovățească. Cel dintîi i-a zis: «Am cumpărat un ogor, și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.»
19. Un altul a zis: «Am cumpărat cinci părechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.»
20. Un altul a zis: «Tocmai acum m’am însurat, și de aceea nu pot veni.»
21. Cînd s’a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s’a mîniat, și a zis robului său: «Du-te degrab în piețele și ulițele cetății, și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.»
22. La urmă, robul a zis: «Stăpîne, s’a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc.»
23. Și stăpînul a zis robului: «Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.
24. Căci vă spun că niciunul din cei poftiți, nu va gusta din cina mea.“
25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S’a întors, și le-a zis:
26. „Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăș viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrșească?
29. Pentruca nu cumva, dupăce i-a pus temelia, să nu-l poată sfîrși, și toți ceice-l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,
30. și să zică: «Omul acesta a început să zidească, și n’a putut isprăvi.»