14. „Omule“, i-a răspuns Isus, „cine M’a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?“
15. Apoi le-a zis: „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.“
16. Și le-a spus pilda aceasta: „Țarina unui om bogat rodise mult.
17. Și el se gîndea în sine, și zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.»
18. «Iată», a zis el, «ce voi face: îmi voi strica grînarele, și voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile și toate bunătățile mele;
19. și voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăți strînse pentru mulți ani; odihnește-te, mănîncă, bea și veselește-te!»
20. Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?»
21. Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el, și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.“
22. Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați, cu privire la viața voastră, gîndindu-vă ce veți mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veți îmbrăca.
23. Viața este mai mult de cît hrana, și trupul mai mult de cît îmbrăcămintea.
24. Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n’au nici cămară, nici grînar: și totuș Dumnezeu îi hrănește. Cu cît mai de preț sînteți voi decît păsările!
25. Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui?
26. Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, pentruce vă mai îngrijorați de celelalte?