2. Dar disdedimineață, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos, și-i învăța.
3. Atunci cărturarii și Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
4. și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrșea preacurvia.
5. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?“
6. Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S’a plecat în jos, și scria cu degetul pe pămînt.
7. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S’a ridicat în sus, și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.“
8. Apoi S’a plecat iarăș, și scria cu degetul pe pămînt.
9. Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s’au simțit mustrați de cugetul lor, și au ieșit afară, unul cîte unul, începînd dela cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10. Atunci S’a ridicat în sus; și, cînd n’a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sînt pîrîșii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?“
11. „Nimeni, Doamne“, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.“)
12. Isus le-a vorbit din nou, și a zis: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieții.“
13. La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturisești despre Tine însuți: deci mărturia Ta nu este adevărată.“
14. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuș mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin nici unde Mă duc.
15. Voi judecați după înfățișare; Eu nu judec pe nimeni.
16. Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care M’a trimes, este cu Mine.