60. Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s’o sufere?“
61. Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62. Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? …
63. Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh și viață.
64. Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus știa dela început cine erau ceice nu cred, și cine era celce avea să-L vîndă.
65. Și a adăogat: „Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“
66. Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s’au întors înapoi, și nu mai umblau cu El.
67. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?“
68. „Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții vecinice.
69. Și noi am crezut, și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.“
70. Isus le-a răspuns: „Nu v’am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuș unul din voi este un drac.“
71. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece.