Vechiul Testament

Noul Testament

Ioan 6:2-11 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

2. O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.

3. Isus S’a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi.

4. Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape.

5. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceștia?“

6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentrucă știa ce are de gînd să facă.

7. Filip i-a răspuns: „Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n’ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.“

8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

9. „Este aici un băiețel, care are cinci pîni de orz și doi pești; dar ce sînt acestea la atîția?“

10. Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.

11. Isus a luat pînile, a mulțămit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celorce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cît au voit.

Citiți capitolul complet Ioan 6