25. „Știu“, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“
26. Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.“
27. Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuș nici unul nu I-a zis: „Ce căuți?“ sau: „Despre ce vorbești cu ea?“
28. Atunci femeia și-a lăsat găleata, s’a dus în cetate, și a zis oamenilor:
29. „Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?“
30. Ei au ieșit din cetate, și veneau spre El.
31. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, și ziceau: „Învățătorule, mănîncă!“
32. Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n’o cunoașteți.“
33. Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?“
34. Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimes, și să împlinesc lucrarea Lui.
35. Nu ziceți voi că mai sînt patru luni pînă la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriș.
36. Cine seceră, primește o plată, și strînge roadă pentru viața vecinică; pentruca și cel ce samănă și celce seceră să se bucure în acelaș timp.
37. Căci în această privință, este adevărată zicerea: «Unul samănă, iar altul seceră».
38. Eu v’am trimes să secerați acolo unde nu voi v’ați ostenit; alții s’au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.“
39. Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“
40. Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Și El a rămas acolo două zile.
41. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.