12. Ești Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, și a băut din ea el însuș și feciorii lui și vitele lui?“
13. Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăș sete.
14. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va țîșni în viața vecinică.“
15. „Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin pînă aici să scot.“
16. „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, și vino aici“.
17. Femeia I-a răspuns: „N’am bărbat.“ Isus i-a zis: „Bine ai zis că n’ai bărbat.
18. Pentrucă cinci bărbați ai avut; și acela, pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.“
19. „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că ești prooroc.
20. Părinții noștri s’au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“
21. „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mîntuirea vine dela Iudei.
23. Dar vine ceasul, și acum a și venit, cînd închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.
24. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.“