1. În ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina s’a dus disdedimineață la mormînt, pe cînd era încă întunerec; și a văzut că piatra fusese luată de pe mormînt.
2. A alergat la Simon Petru și la celalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormînt, și nu știu unde L-au pus.“
3. Petru și celalt ucenic au ieșit, și au plecat spre mormînt.
4. Au început să alerge amîndoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decît Petru, și a ajuns cel dintîi la mormînt.
5. S’a plecat și s’a uitat înlăuntru, a văzut fășiile de pînză jos, dar n’a intrat.
6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormînt, și a văzut fășiile de pînză jos.
7. Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fășiile de pînză, ci făcut sul și pus într’un alt loc singur.
8. Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat și el; și a văzut, și a crezut.
9. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morți.
10. Apoi ucenicii s’au întors acasă.
11. Dar Maria ședea afară lîngă mormînt, și plîngea. Pe cînd plîngea s’a plecat să se uite în mormînt.
12. Și a văzut doi îngeri în alb, șezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare.
13. „Femeie“, i-au zis ei, „pentruce plîngi?“ Ea le-a răspuns: „Pentrucă au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus.“