30. Cînd a luat Isus oțetul, a zis: „S’a isprăvit!“ Apoi și-a plecat capul, și Și-a dat duhul.
31. De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniți, și să fie luați de pe cruce.
32. Ostașii au venit deci, și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintîi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.
33. Cînd au venit la Isus, și au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor;
34. ci unul din ostași I-a străpuns coasta cu o suliță; și îndată a ieșit din ea sînge și apă.
35. Faptul acesta este adeverit de celce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.
36. Aceste lucruri s’au întîmplat, ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărîmat.“
37. Și în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns.“
38. După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, și a luat trupul lui Isus.
39. Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit și el, și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe.
40. Au luat deci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fășii de pînză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.