Vechiul Testament

Noul Testament

Ioan 18:8-18 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

8. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sînt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.“

9. A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia, pe cari Mi i-ai dat.“

10. Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.

11. Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“

12. Ceata ostașilor, căpitanul lor, și aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, și L-au legat.

13. L-au dus întîi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.

14. Și Caiafa era celce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.“

15. Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, și a intrat cu Isus în curtea marelui preot.

16. Petru însă a rămas afară la ușă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița, și a băgat pe Petru înlăuntru.

17. Atunci slujnica, portărița, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?“ „Nu sînt“, a răspuns el.

18. Robii și aprozii cari erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei, și se încălzea.

Citiți capitolul complet Ioan 18