6. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvîntul Tău.
7. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
8. Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieșit, și au crezut că Tu M’ai trimes.
9. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: –
10. tot ce este al Meu, este al Tău, și ce este al Tău, este al Meu, – și Eu sînt proslăvit în ei.
11. Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem și noi.
12. Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; și niciunul din ei n’a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Dar acum, Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri, pe cînd sînt încă în lume, pentruca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14. Le-am dat Cuvîntul Tău; și lumea i-a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume.