1. Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, și pe care îl înviase din morți.
2. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice ședeau la masă cu El.
3. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus, și I-a șters picioarele cu părul ei; și s’a umplut casa de mirosul mirului.
4. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis:
5. „De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, și să se fi dat săracilor?“
6. Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoț, și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea.
7. Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.“
9. O mare mulțime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți.
10. Preoții cei mai de seamă au hotărît să omoare și pe Lazăr,
11. căci din pricina lui mulți Iudei plecau dela ei și credeau în Isus.
12. A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13. a luat ramuri de finic, și I-a ieșit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“
14. Isus a găsit un măgăruș, și a încălecat pe el, dupăcum este scris:
15. „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgărițe.“
16. Ucenicii Lui n’au înțeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, și că ei le împliniseră cu privire la El.
17. Toți ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt și-l înviase din morți, mărturiseau despre El.
18. Și norodul I-a ieșit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.
19. Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu cîștigați nimic: iată că lumea se duce după El!“
20. Niște Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,
21. s’au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“
22. Filip s’a dus și a spus lui Andrei; apoi Andrei și Filip au spus lui Isus.
23. Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
24. Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
25. Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața vecinică.
26. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sînt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27. Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice?… Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
28. Tată, proslăvește Numele Tău!“ Și din cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, și-L voi mai proslăvi!“
29. Norodul, care stătea acolo, și care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!“
30. Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s’a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32. Și după ce voi fi înălțat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toți oamenii.“ –
33. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –
34. Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?“
35. Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii cari aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu știe unde merge.
36. Cîtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat și S’a ascuns de ei.
37. Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38. ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?“
39. De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40. „Le-a orbit ochii, și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.“
41. Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, și a vorbit despre El.
42. Totuș, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă.
43. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
44. Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M’a trimes pe Mine.
45. Și cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M’a trimes pe Mine.
46. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
47. Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci Eu n’am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
48. Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
49. Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuș Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.
50. Și știu că porunca Lui este viața vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.“