48. Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni Romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul.“
49. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic;
50. oare nu vă gîndiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?“
51. Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.
52. Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într’un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.
53. Din ziua aceea, au hotărît să-L omoare.
54. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre Iudei; ci a plecat de acolo în ținutul de lîngă pustie, într’o cetate numită Efraim; și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
55. Paștele Iudeilor erau aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s’au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească.
56. Ei căutau pe Isus, și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N’are să vină la praznic?“
57. Iar preoții cei mai de seamă și Fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.