21. Alții ziceau; „Cuvintele acestea nu sînt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.“
22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.
23. Și Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon.
24. Iudeii L-au înconjurat, și I-au zis: „Pînă cînd ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.“
25. „V’am spus“, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26. Dar voi nu credeți, pentrucă, după cum v’am spus, nu sînteți din oile Mele.
27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine.
28. Eu le dau viața vecinică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mîna Mea.
29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toți; și nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.
30. Eu și Tatăl una sîntem.“
31. Atunci Iudeii iarăș au luat pietre ca să-L ucidă.
32. Isus le-a zis: „V’am arătat multe lucrări bune, cari vin dela Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?“
33. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentrucă Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.“
34. Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: Sînteți dumnezei?»