18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, și am putere s’o iau iarăș: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.“
19. Din pricina acestor cuvinte, iarăș s’a făcut desbinare între Iudei.
20. Mulți dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultați?“
21. Alții ziceau; „Cuvintele acestea nu sînt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.“
22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.
23. Și Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon.
24. Iudeii L-au înconjurat, și I-au zis: „Pînă cînd ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.“
25. „V’am spus“, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26. Dar voi nu credeți, pentrucă, după cum v’am spus, nu sînteți din oile Mele.
27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine.
28. Eu le dau viața vecinică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mîna Mea.
29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toți; și nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.
30. Eu și Tatăl una sîntem.“