1. Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la fața omului.
2. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost;
3. și voi puneți ochii pe celce poartă haina strălucitoare, și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!“ Și apoi ziceți săracului: „Tu stai colo în picioare!“ Sau: „Șezi jos la picioarele mele!“
4. Nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă, și nu vă faceți voi judecători cu gînduri rele?
5. Ascultați, prea iubiții mei frați: n’a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
6. Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?
7. Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?
8. Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți“, bine faceți.
9. Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat, și sînteți osîndiți de Lege ca niște călcători de lege.
10. Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într’o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurvești“, a zis și: „Să nu ucizi“. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12. Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni cari au să fie judecați de o lege a slobozeniei:
13. căci judecata este fără milă pentru celce n’a avut milă; dar mila biruiește judecata.
14. Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n’are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mîntuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sînt goi și lipsiți de hrana de toate zilele,
16. și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!“ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17. Tot așa și credința: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaș.
18. Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.“ „Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.“
19. Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și dracii cred … și se înfioară!
20. Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zădarnică?
21. Avraam, părintele nostru, n’a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22. Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința a ajuns desăvîrșită.
23. Astfel s’a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s’a socotit ca neprihănire“; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.“
24. Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.
25. Tot așa, curva Rahav: n’a fost socotită și ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?
26. După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.