10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
11. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va vesteji bogatul în umbletele lui.
12. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
13. Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: „Sînt ispitit de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El însuș nu ispitește pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuș și momit.
15. Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea.
16. Nu vă înșelați prea iubiții mei frați:
17. orice ni se dă bun și orice dar desăvîrșit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.