1. Dar cîtă vreme moștenitorul este nevîrstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpîn pe tot.
2. Ci este supt epitropi și îngrijitori, pînă la vremea rînduită de tatăl său.
3. Tot așa și noi, cînd eram nevrîstnici, eram supt robia învățăturilor începătoare ale lumii.
4. Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege,
5. ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.
6. Și pentru că sînteți fii, Dumnezeu ne-a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava“, adică: „Tată!“
7. Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu.
8. Odinioară, cînd nu cunoșteați pe Dumnezeu, erați robiți celor ce din firea lor, nu sînt dumnezei.
9. Dar acum, dupăce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupăce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăș la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou?
10. Voi păziți zile, luni, vremi și ani.
11. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.
12. Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sînt ca voi. Nu mi-ați făcut nicio nedreptate.