30. Cînd au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, și l-au pornit la Tars.
31. Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea și Samaria, se întărea sufletește, și umbla în frica Domnului; și, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulțea.
32. Pe cînd cerceta Petru pe toți sfinții, s’a pogorît și la ceice locuiau în Lida.
33. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
34. „Enea,“ i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, și fă-ți patul.“ Și Enea s’a sculat îndată.
35. Toți locuitorii din Lida și din Sarona, l-au văzut, și s’au întors la Domnul.
36. În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii.
37. În vremea aceea, s’a îmbolnăvit, și a murit. Dupăce au scăldat-o, au pus-o într’o odaie de sus.
38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii pînă la noi.
39. Petru s’a sculat, și a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, și i-au arătat hainele și cămășile, pe cari le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.
40. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, și s’a rugat; apoi, s’a întors spre trup, și a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii, și, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor.
41. El i-a dat mîna, și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve, și le-a pus-o înainte vie.