18. au pus mînile pe apostoli, și i-au aruncat în temnița de obște.
19. Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară, și le-a zis:
20. „Duceți-vă, stați în Templu, și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.“
21. Cînd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineață în Templu, și au început să învețe pe norod. Marele preot și cei ce erau cu el, au venit pe neașteptate, au adunat Soborul și pe toată bătrînimea fiilor lui Israel, și au trimes la temniță să aducă pe apostoli.
22. Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S’au întors și au spus astfel:
23. „Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stînd în picioare la uși; dar, cînd am deschis, n’am găsit pe nimeni înlăuntru.“
24. Cînd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți, și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întîmplări.
25. Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii, pe cari i-ați băgat în temniță, stau în Templu, și învață pe norod.“
26. Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, și i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod.
27. După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel:
28. „Nu v’am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră, și căutați să aruncați asupra noastră sîngele acelui om.“
29. Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!
30. Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorît, atîrnîndu-L pe lemn.
31. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui, și L-a făcut Domn și Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor.
32. Noi sîntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfînt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.“