13. și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.
14. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult;
15. pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe, și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
16. Mulțimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau.
17. Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s’au sculat plini de pizmă,
18. au pus mînile pe apostoli, și i-au aruncat în temnița de obște.
19. Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară, și le-a zis:
20. „Duceți-vă, stați în Templu, și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.“
21. Cînd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineață în Templu, și au început să învețe pe norod. Marele preot și cei ce erau cu el, au venit pe neașteptate, au adunat Soborul și pe toată bătrînimea fiilor lui Israel, și au trimes la temniță să aducă pe apostoli.
22. Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S’au întors și au spus astfel:
23. „Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stînd în picioare la uși; dar, cînd am deschis, n’am găsit pe nimeni înlăuntru.“