1. Dar un om, numit Anania, a vîndut o moșioară, cu nevastă-sa Safira,
2. și a oprit o parte din preț, cu știrea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, și a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: „Anania, pentruce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfînt, și să ascunzi o parte din prețul moșioarei?
4. Dacă n’o vindeai, nu rămînea ea a ta? Și, după ce ai vîndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s’a putut naște un astfel de gînd în inima ta? N’ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.“
5. Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți ceice ascultau aceste lucruri.
6. Flăcăii s’au sculat, l’au învelit, l-au scos afară, și l-au îngropat.
7. Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întîmplase.
8. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atît ați vîndut moșioara?“ „Da“, a răspuns ea, „cu atîta.“
9. Atunci Petru i-a zis: „Cum de v’ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au îngropat pe bărbatul tău, sînt la ușă, și te vor lua și pe tine.“