1. Dar un om, numit Anania, a vîndut o moșioară, cu nevastă-sa Safira,
2. și a oprit o parte din preț, cu știrea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, și a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: „Anania, pentruce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfînt, și să ascunzi o parte din prețul moșioarei?
4. Dacă n’o vindeai, nu rămînea ea a ta? Și, după ce ai vîndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s’a putut naște un astfel de gînd în inima ta? N’ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.“
5. Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți ceice ascultau aceste lucruri.
6. Flăcăii s’au sculat, l’au învelit, l-au scos afară, și l-au îngropat.
7. Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întîmplase.
8. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atît ați vîndut moșioara?“ „Da“, a răspuns ea, „cu atîta.“
9. Atunci Petru i-a zis: „Cum de v’ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au îngropat pe bărbatul tău, sînt la ușă, și te vor lua și pe tine.“
10. Ea a căzut îndată la picioarele lui, și și-a dat sufletul. Cînd au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, și au îngropat-o lîngă bărbatul ei.
11. O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.
12. Prin mînile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,
13. și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.
14. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult;
15. pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe, și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
16. Mulțimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau.